Cuba, dragostea mea
Nu știu la voi cum a fost anul 2020 dar pentru mine anul trecut nu a fost deloc un an așa cum mi-l imaginasem. Imi propusesem ca 2020 să fie un an al schimbării, un an al călătoriilor, un an în care să îmi pun rucsacul la spinare și să o iau la pas prin lume. Să văd Lisabona, să stau pe coasta Spaniei, să mă lăfăi sub soarele de pe țărmul Greciei, să văd satele din Franta sau să dau o fugă prin jungla amazoniană, asta aș fi vrut să fac. Însă soarta a rîs hidos la toate planurile mele și în schimb mi-a dat un lockdown de zile mari, 4 luni de vară absolut minunate din care 3 am stat între 4 pereți, am văzut gardul casei mele de nenumarate ori ca nu puteam să trec de el și mall-ul de la care îmi făceam cumpărăturile.
So, get lost 2020, Bienvenido 2021! Anul asta calătoresc, jur!
Și în timp ce scriu asta, sunt deja cu valiza făcută în drum spre Cuba pentru ca am pornit în călătoria mea. Virtuală, dar contează mai puțin. Deci Cuba, păzea ca vin!
Seductiile Cubei
Turismul este o industrie care generează peste 4,7 mil turiști anual și este una din principalele surse de venit ale insulei. Istoria colorată și neromanțată a Cubei și-a pus amprenta asupra situatiei economice a Cubei și deși turismul generează mare parte din veniturile Cubei, cubanezii nu sunt deloc printre cei mai avuți oameni din lume. În anul 2012 (conform Wikipedia), salariul mediu lunar era de 455 de pesos neconvertibili, adică 19 dolari (aproximativ 13,7 euro).
Ce vreau eu sa văd în Cuba? Care sunt seducțiile în cazul meu? Păi să vă spun:
În primul rând cele 10 locuri intrate în patrimoniul UNESCO:
- Biosfera Parcului National Las Terrazas
- Habana Vieja și fortificațiile ei
- Orasul Trinidad și Valle de los Ingenios
- Centrul orașului Cienfiegos
- Mogotele din Vinales
- Centrul istoric din Camagüey
- Castelul San Pedro de la Roca din orasul Santiago
- Parcul National “Desembarco del Granma”
- Valea Viñales, lângă Pinar del Rio și nu în ultimul rănd,
- Situl arheologic al primei plantații de cafea
Cuba este … patria romului, a trabucurilor si a cocktail-urilor – știm , da?
Are orașe mai vechi de 500 de ani, cu centre în stil colonial dar și orașe mari, cu clădiri impozante în toate stilurile posibile.
Cuba are culoare, multă culoare care transpune peste tot. Pe case, pe mașini, în haine , în piețe, peste tot vezi numai culori. Culori puternice dar frumoase.
Cuba este renumită pentru mașinile de epocă care sunt pe toate străzile cubaneze și care sunt adevărate forme de poluare dar eu, eu abia aștept să le văd.
Știu sigur că nu voi încerca havanele. nope, nu sunt pentru mine. Vreau sa ma duc pe plaja cubaneză. Și cu siguranță voi bea un rom. Nu se poate să te duci în Cuba si să nu bei un rom cubanez cu multe limes în el. Și cu multă gheață. Sigur o să îmi fie foarte cald în călătoria mea virtuală și voi avea nevoie de ceva răcoritor.
Și după ce voi bea romul si după ce îmi voi face somnul de frumusețe, mă duc sa vad Situl arheologic al primei plantații de cafea, situat între Santiago de Cuba si Guantanamo. Pentru ca de fapt, aici vreau să ajung. Să aflu cât mai multe despre cafeaua cubaneză, mai mult decat îmi spune Wiki.
Producția de cafea în Cuba are o tradiție îndelungată, mai ales în zona montană Sierra Maestra. Cafeaua se produce aici din 1748 într-o întreprindere fondată de Jose Antonio Galabert. Cafeaua a fost extinsă în Cuba de fermierii francezi care se refugiaseră aici înaintea revoluției din Haiti. Regiunea Santiago și Guantanamo sunt pe lista patrimoniului mondial UNESCO, cum ziceam mai sus.
José Antonio Gelabert a introdus prima fabrică de cafea în Cuba în 1748. Până în 1791, coloniștii francezi, fugiți de abolirea sclaviei în timpul Revoluției haitiene, au introdus în Cuba metode mai bune de producere a cafelei.
Înainte de epoca Castro, industria cafelei din Cuba a prosperat. La mijlocul anilor ’50, Cuba exporta peste 20.000 de tone (22.046 tone scurte) de boabe de cafea pe an. Cafeaua cubaneză a fost vândută la prețuri premium pe piețele mondiale. O mare parte din această cafea a fost exportată în Europa, în special în Olanda și Germania.
În urma Revoluției cubaneze din 1959, producția de cafea în Cuba a scăzut în mare măsură din cauza dizolvării fermelor. Drept urmare, producătorii cubani de cafea au început să amestece boabele de cafea cu mazărea prăjită. Amestecarea boabelor de cafea cu mazărea a rămas un element esențial în Cuba până când cafeaua pură a revenit undeva în jurul lui 2005. Creșterea prețurilor Robusta a dus la întoarcerea mazărei prăjite la cafeaua cubaneză în 2011. În 1962, Statele Unite au pus un embargo asupra tuturor mărfurilor importate din Cuba, dăunând în continuare industriei cafelei cubaneze. În timpul embargoului, cafeaua cubaneză nu a predominat pe piața din SUA. Prăbușirea Uniunii Sovietice a provocat o scădere majoră a producției de cafea cubaneză, trecând de la 440.000 de pungi de cafea de 60 de kilograme în ciclul de producție din 1989–1990, ajungând în cele din urmă la un nivel minim de 7.000 de saci în timpul ciclului 2007-2008. (sursa Wikipedia).
De cele mai multe ori cele mai bune cafele cubaneze sunt păstrate pentru export, aproape 1/5 din producția totală, lăsând restul pentru consumul local. Producția din Cuba nu acoperă consumul local de cafea, iar în anul 2013 țara a cheltuit aproximativ 40 de milioane de dolari pe importul de cafea verde.
În prezent producția de cafea din Cuba rămâne relativ mică, cu aproximativ 6000 – 7000 de tone pe an. Majoritatea echipamentului folosit este foarte vechi, iar fermierii se bazează mai mult pe măgari deoarece drumurile sunt foarte proaste și deloc întreținute. Cafeaua este de cele mai multe ori uscată la soare, iar majoritatea cafelelor exportate sunt procesate prin metoda washed.
Pentru localnici, cafeaua se dă în rații. Fiecărei persoane cubaneze i se alocă doar patru uncii de cafea pe lună, adică aproximativ 100g lună, fix un espresso pe săptămână. Clima si topografia din Cuba sunt favorabile pentru creșterea cafelei de bună calitate, iar raritatea sa aduce un plus de valoare acesteia. Cu toate acestea producătorii de cafea din Cuba se confruntă cu multe dificultați în productia boabelor cu profil înalt. O calitate unică pe care o are cafeaua cubaneză este pământul în care crește. De multe ori plantațiile de cafea sunt comune sau în aproprierea plantațiilor de tutun cubanez, lucru care potentează în boabele de cafea note clare de tutun într-o aciditate relativ mică.
Cafeaua cubaneză este un deliciu pentru orice iubitor de cafea, cu un gustul unic al unei insule exotice si pline de pasiune.
După ce am văzut toate minunățiile Cubei, deși aș fi vrut să mai stau, tot trebuie să mă întorc. Mai sunt multe țări pe care trebuie să le vizitez anul ăsta, prea multe cafele de degustat și prea mult timp să poposesc într-un singur loc, nu pot. Am degustat romul cubanez, am simțit aroma plăcută a unei havane, am văzut celebrele mașini de epocă care turuie pe străzile înguste ale Cubei. Ce nu am putut să fac, a fost să iau o gură din cafeaua dedicată localnicilor, și aia raționalizată. Voi bea pe săturate cafeaua de specialitate cubaneză, de cea mai bună calitate, cu ale ei note de nici, cacao și desigur, tutun. E delicioasă!
Adios, Cuba! Sper să ne revedem curând!
